Particula si dumnezeu

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină…

De fapt nu! Inceputul a avut loc acum 13.72 miliarde de ani, in urma unui eveniment pe care nu-l intelegem in totalitatea lui. Atunci, dintr-un… obiect/corp/ceva numit de fizicieni “singularitate” (nu, nu-i niciun picior de dumnezeu pe acolo), a luat nastere universul pe care incercam sa-l intelegem de cateva sute de ani; temperatura si energia erau atunci la valori incredibile, pe care le putem atinge azi doar pentru perioade de timp enorm de mici in acceleratoarele de particule. La foarte putin timp dupa Big Bang, s-au format particulele subatomice cu proprietatile pe care am inceput sa le aflam de mai putin de 100 de ani si la intelegerea carora oamenii de stiinta tot lucreaza intens din momentul pornirii primului accelerator de particule; particulele astea (protoni, electroni, neutroni, neutrini si multe altele) sunt descrise cel mai bine, dar nu perfect, de ceva numit Modelul Standard; iar particulele astea au o anumita masa…

Dar de ce au particulele masa? Modelul Standard spune ca masa particulelor este data de interactiunea cu un anumit camp, numit Campul Higgs, denumit dupa cel care l-a teoretizat acum vreo 60 ani, iar acest camp este creat de o particula subatomica, numita ghici cum? Bosonul Higgs! Acum ca ati aflat ce-i aia si nu intelegem nimic din ultimul paragraf, hai sa ne imaginam o analogie: suntem pe o plaja la ocean, vara si o gramada de femei ne incanta privirea… dar noi suntem interesati de fapt de ce se petrece in ocean, nu pe plaja, ca tocmai incercam sa explicam care-i treaba cu campul si bosonul Higgs. Revenind… in ocean exista un individ enorm de gras si un delfin; ei au de gand sa se ia la intrecere pe o distanta de 100 metri inot; delfinul fiind hidrodinamic, se va misca foarte rapid prin apa si va castiga intrecerea fara probleme, in schimb grasul nostru va termina de inotat cei 100 metri in aproximativ 24 ore pentru ca apa ii opune foarte multa rezistenta. Ca sa completam analogia, oceanul este Campul Higgs, iar cum delfinul este hidrodinamic, un electron (de exemplu) interactioneaza foarte putin cu Campul Higgs si astfel are o masa mai mica; pe cealalta parte, grasul nostru, un adevarat antitalent in inot, este reprezentat de o alta particula elementara mult mai masiva ca electronul, cum ar fi de exemplu quark-ul top, care interactioneaza foarte mult cu campul Higgs si astfel are o masa mai mare. Dar bosonul Higgs? Cum oceanul este facut din multe molecule de apa, campul Higgs este facut din bosoni Higgs, particule subatomice foarte greu de gasit, pe scurt datorita energiei mari necesare pentru a ii putea “vedea”.

Cam asta e pe scurt povestea bosonului Higgs, pe care fizicienii de la LHC au anuntat ca l-au cam intrezarit, dar inca mai e de lucru. Cu toate astea, presa de la noi tot ii spune Particula lui Dumnezeu, intr-un exces de prostie crunta si necunoastere a limbii engleze. In tot ce am scris mai sus vede cineva vreo urma de dumnezeu (in afara de versetele alea din geneza)? careva? macar putin? un pic? NU! Asa ca mass-media, scoateti-va capul din fund si incetati sa-l mai vedeti pe dumnezeu in particule subatomice! Sau macar invatati dracului (hehe!) engleza aia, ca sa faceti o traducere buna a termenului de “God particle“!

This entry was posted on Wednesday, December 14th, 2011 at 5:24 pm. It is filed under Stiinta, Stiri and tagged with analogie, bosonul higgs, camp higgs, campul higgs, explicatie bosonului higgs, modelul standard, particula dumnezeu, particula lui dumnezeu. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.